Decizia CCR nr. 469/2016Paragraful 19

15. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reţine faptul că Secţiunea a 3-a - Controlul judiciar a Capitolului I - Măsuri preventive, din cadrul Titlului V - Măsuri preventive şi alte măsuri procesuale reglementează, în mod expres, doar luarea măsurii controlului judiciar de către procuror (art. 212 din Codul de procedură penală) şi luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată (art. 214 din Codul de procedură penală), secţiunea anterior referită a Codului de procedură penală neconţinând o dispoziţie legală care să prevadă luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. În aceste condiţii, singurele situaţii în care măsura preventivă analizată este dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi este una cu caracter excepţional, reglementată la art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (9) din Codul de procedură penală, respectiv acelea în care judecătorul de drepturi şi libertăţi, respingând propunerea procurorului de arestare preventivă şi, respectiv, de arest la domiciliu, dispune aplicarea măsurii controlului judiciar. Astfel, controlul judiciar este dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, tot ca urmare a unei propuneri formulate de procuror, în urma aprecierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a întrunirii condiţiilor legale pentru aplicarea unei măsuri preventive mult mai puţin intruzive, faţă de cea propusă de procuror, conform art. 224 şi art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală.