Decizia CCR nr. 450/2016Paragraful 13

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reţinerea şi arestarea preventivă constituie măsuri preventive, iar nu pedepse. Astfel, dacă pedepsele au caracter sancţionator şi concretizează răspunderea penală, intervenind numai după ce aceasta a fost definitiv stabilită prin hotărârea de condamnare, măsurile preventive se dispun de organele judiciare pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată, respectiv pentru a preveni comiterea de către acesta a altor infracţiuni. Chiar dacă, asemenea pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, au caracter privativ de libertate, reţinerea şi arestarea preventivă nu se confundă cu acestea, întrucât nu au caracter sancţionator şi nu presupun o hotărâre definitivă de condamnare. Aşadar, nefiind în prezenţa unei pedepse sau sancţiuni privative de libertate în sensul art. 23 alin. (12) şi (13) din Constituţie, nu se poate susţine că reglementarea reţinerii şi arestării preventive în cazul minorilor aduce în vreun fel atingere principiului legalităţii pedepsei.