Decizia CCR nr. 481/2016Paragraful 31

26. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, în activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la aplicarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 27, a statuat că exigenţele unor drepturi sau libertăţi fundamentale se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice. Or, Curtea constată că aceste considerente de principiu se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte îndatoririle fundamentale, spre exemplu contribuţiile financiare, prevăzute la art. 56 din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. În ceea ce priveşte scutirea de la plata unor astfel de contribuţii financiare, Curtea observă că, în acord cu jurisprudenţa sa în materia instituirii sau scutirii de la plata unor taxe şi impozite, spre exemplu Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activităţi sau bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăşi, ca neconstituţională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă care corespunde fie necesităţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice.