Decizia CCR nr. 532/2016Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. Arată că obligaţia instituită prin textul de lege criticat în sarcina proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul, de a comunica, la cererea poliţiei rutiere, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, nu contravine drepturilor şi principiilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, această obligaţie justificându-se prin prisma scopului actului normativ criticat, şi anume asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului. De altfel, în acelaşi sens este practica în materie atât a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi cea a Curţii Constituţionale, exemplificativă fiind Decizia nr. 999 din 7 iulie 2009.