Decizia CCR nr. 519/2016Paragraful 43

38. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia tehnica de reglementare a prevederilor criticate nu corespunde regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia contabilităţii. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât şi cu caracter special, derogatorii [a se vedea art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000].