Decizia CCR nr. 515/2016Paragraful 15

12. Totodată, precizează că, deşi la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate erau în vigoare noile prevederi care nu mai impuneau o formă autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, pentru ca în baza acestuia instanţa de judecată să poată pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, autoarea a ales să critice normele din forma anterioară, care ar fi fost în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată. Astfel, menţionează că odată cu adoptarea noului Cod civil, potrivit art. 1.669 alin. (1) din acest act normativ "Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite". Ca atare, pentru încheierea valabilă a unui antecontract nu se cer formalităţi speciale, fiind suficient simplul acord de voinţă al părţilor, chiar dacă pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare legea prevede o anumită formă. Pentru aceste considerente, dar şi pentru claritatea textului şi o aplicare mai judicioasă, prin Legea nr. 68/2014 s-au modificat normele criticate, fiind exclusă forma autentică la încheierea unei promisiuni bilaterale. Aşadar, textul criticat nemaifiind în vigoare, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.