Decizia CCR nr. 518/2016Paragraful 26

21. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie, şi a principiului suveranităţii naţionale, prevăzut la art. 2 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, prin Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Curtea a reţinut că prevederile art. 2 din Legea fundamentală exprimă voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative şi că modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, la nivelul administraţiei publice locale, mandatul consilierilor locali care compun organele administraţiei publice locale, respectiv consiliul local, este obţinut prin votul majoritar al electoratului dintr-o anumită comunitate teritorială limitată, vot ce exprimă voinţa politică a cetăţenilor pentru constituirea autorităţilor locale. Conform art. 8 alin. (2) din Constituţie, partidele politice contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.