Decizia CCR nr. 609/2016Paragraful 22

18. Curtea reţine că în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, autoarele excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului lor de proprietate privată, făcându-se abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.