Decizia CCR nr. 613/2016Paragraful 10

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, autorii excepţiei susţin că acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "creează un cadru discriminatoriu faţă de persoane diferite aflate în situaţii juridice similare". Astfel, pentru subiecţi de drept titulari ai unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, acest act normativ stabileşte soluţionări diferite, deşi, din punctul de vedere al efectelor hotărârii judecătoreşti, acestea prezintă putere de lucru judecat. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, ale cărei considerente apreciază că se aplică şi în prezenta cauză. În concluzie, susţin că art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 creează tratamente diferite pentru subiecţi de drept titulari ai unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, după cum urmează: pentru cei pentru care instanţele au stabilit obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire într-un anumit cuantum, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor urmează să emită titluri de plată care se achită în 5 ani, pe când, în situaţia celor care sunt titulari de hotărâri definitive şi irevocabile prin care instanţele au stabilit obligaţia emiterii titlului de despăgubire, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor urmează să soluţioneze dosarele potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013.