Decizia CCR nr. 685/2016Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat nesocoteşte competenţa Parlamentului de a reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici, întrucât permite reglementarea statutului magistraţilor pe perioada concediilor fără plată prin regulament emis de Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv existenţa sau inexistenţa principalelor drepturi, obligaţii şi interdicţii specifice profesiei, încălcându-se astfel principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Precizează că în Codul muncii - care este o lege organică - există dispoziţii generale cu privire la suspendarea raporturilor de muncă pe perioada concediilor fără plată [art. 49 alin. (1) şi art. 54 coroborate cu art. 278 alin. (2) ], iar principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat nu permite reprezentanţilor puterii judecătoreşti să contrazică puterea legiuitoare sub pretextul că specialul derogă de la general (art. 19 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor). Menţionează şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 prin care, referitor la Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, s-a arătat că răspunderea disciplinară a poliţistului, ca element esenţial al statutului acestui tip de funcţionar public, trebuie reglementată prin lege organică. Autorul excepţiei susţine că, prin analogie sau chiar utilizând argumentul "cu atât mai mult", nu se poate lăsa Consiliului Superior al Magistraturii atribuţia reglementării statutului magistratului pe perioada concediului fără plată, având în vedere, mai ales, faptul că dreptul comun, reprezentat de Codul muncii, conţine dispoziţii exprese contrare.