Decizia CCR nr. 728/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că, pentru a putea determina legătura dintre obiectul cauzei şi critica de neconstituţionalitate formulată, se impune a fi precizat că dispoziţiile art. 213 alin. (7) din Codul de procedură penală au constituit un element secundar în pronunţarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25 din 7 decembrie 2015, prin care s-a statuat că nu există cale de atac împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează plângerile formulate conform art. 213 din Codul de procedură penală. Se arată că un argument principal în pronunţarea aceleiaşi decizii l-a constituit art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine, de asemenea, că, ulterior datei invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 213 din Codul de procedură penală au fost completate cu alin. (6^1), care prevede, în mod expres, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, dispoziţie legală care, prin urmare, ar fi trebuit să constituie obiectul prezentei excepţii.