Decizia CCR nr. 14/2017Paragraful 10

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că interpretarea pe care doctrina o dă prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 este aceea că "vizează diversele forme de exercitare ale acţiunii civile (cerere de chemare în judecată, căi de atac etc.) intentate împotriva debitorului", aşadar când "recurenta-pârâtă ar avea calitatea de pârât (intimat)", iar nu şi căile de atac exercitate de debitoare. Astfel, apreciază că, în cazul de faţă, subzistă doar recursul debitoarei care trebuie judecat pentru a se clarifica raporturile juridice dintre cele două societăţi. Or, o interpretare contrară celei cu privire la faptul că art. 36 din Legea nr. 85/2006 vizează inclusiv căile de atac exercitate de debitor apare ca fiind injustă. Aplicarea principiului suspensiv asupra căilor de atac formulate de către debitoare poate provoca consecinţe inadmisibile, ducând indirect la încălcarea principiului dreptului la apărare al debitorului, a principiului accesului liber la justiţie şi a principiului triplului grad de jurisdicţie.