Decizia CCR nr. 16/2017Paragraful 11

8. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.723 din 27 septembrie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că Legea nr. 487/2002 reglementează un obiectiv major al politicii de sănătate, şi anume promovarea şi apărarea sănătăţii mintale a populaţiei, prevenirea îmbolnăvirilor psihice şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice, precum şi rolul autorităţilor şi organismelor abilitate în ceea ce priveşte promovarea şi controlul acestor activităţi. În cazul internării nevoluntare a unei persoane cu tulburări psihice într-o unitate de psihiatrie sunt instituite o serie de garanţii pentru a preveni posibile abuzuri şi atingeri aduse libertăţii persoanei, precum: propunerea de internare nevoluntară este analizată de o comisie special constituită în acest sens; decizia de internare nevoluntară trebuie confirmată de către instanţă, judecarea făcându-se în regim de urgenţă, în camera de consiliu şi cu participarea procurorului. Se mai arată, cu referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 527/2015, ale cărei considerente se aplică, în opinia Guvernului, mutatis mutandis, că internarea nevoluntară într-un spital de psihiatrie, reglementată de Legea nr. 487/2002, nu are natura juridică a unei sancţiuni privative de libertate. În privinţa dreptului persoanei de a dispune de ea însăşi, garantat de art. 26 alin. (2) din Constituţie, se arată că nu este un drept absolut, ci comportă o serie de limitări, impuse de necesitatea protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora, a ordinii publice sau a bunelor moravuri.