Decizia CCR nr. 8/2017Punctul 22

22. În fine, referitor la critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate formulată din perspectiva contrarietăţii prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor faţă de art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, Curtea subliniază că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Mai mult, Curtea constată că cele două acte normative invocate au obiecte de reglementare diferite, cu o finalitate distinctă, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate între prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi prevederile art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006, care prevăd o serie de cerinţe/exigenţe cu privire la organizarea, furnizarea/prestarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice (în speţă fiind vorba despre serviciul de transport public local). ...