Decizia CCR nr. 33/2017Punctul 29

29. Potrivit dispoziţiilor art. 226 alin. (1) din Codul penal, atingerea adusă vieţii private poate fi realizată prin acţiuni alternative exhaustive - fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio - a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private. Pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca oricare dintre acţiunile prevăzute în textul de incriminare să fie săvârşite, fără drept, într-un domiciliu în sens penal. Această noţiune se identifică cu acel spaţiu unde subiectul pasiv locuieşte, fără să fie necesar să aibă în mod formal (legal) domiciliul în acel loc. Poate fi vorba de un spaţiu ocupat temporar, inclusiv o cameră la hotel sau la cămin. Locuinţa este acel spaţiu în care trăieşte efectiv o persoană, chiar dacă este vorba de un loc destinat în mod obişnuit altui scop. Reprezintă locuinţă chiar şi adăpostul temporar sau mobil. Încăpere înseamnă acel spaţiu delimitat, destinat locuirii, cum ar fi camera de apartament dintr-un apartament locuit de mai multe persoane. Dependinţele sunt prelungiri ale spaţiului locuit, acele entităţi aflate în relaţie de dependenţă faţă de locuinţa propriu-zisă. ...