Decizia CCR nr. 169/2017Punctul 9

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că procedura reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală nu are caracter de noutate, ci reia, aproape identic, conţinutul art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968 şi că alin. (8) al art. 341 anterior menţionat preia soluţia legislativă de la alin. (10) al art. 278^1 anterior referit, dispoziţii legale care au făcut, de nenumărate ori, obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, ocazii cu care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate astfel invocate. Se arată că art. 341 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o materializare a acestui principiu şi că încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, este o încheiere pronunţată de un judecător independent şi imparţial, aşa încât nu se poate susţine, după efectuarea unui astfel de control, că actul procurorului, care a fost atacat, este unul discreţionar. Se mai susţine că nu există nicio dispoziţie constituţională sau convenţională care să impună legiuitorului, într-o astfel de situaţie procesuală, asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât prin procedura criticată nu este examinată o acuzaţie în materie penală. Se solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia analizată. ...