Decizia CCR nr. 255/2017Punctul 23

23. Pe de altă parte, în completarea celor reținute la paragraful 19 al prezentei decizii, Curtea reține că, într-o practică judiciară minoritară, s-a susținut că „dispozițiile art. 320^1 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală nu fac referire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului - situație în care se putea interpreta că se are în vedere pedeapsa pentru infracțiunea consumată, chiar dacă infracțiunea este săvârșită în forma tentativei -, ci fac referire expresă la pedeapsa care reprezintă sancțiunea pentru infracțiunea care face obiectul acțiunii penale dintr-o anumită cauză penală.“ În consecință, s-a apreciat că intenția legiuitorului a fost aceea de a se avea în vedere, în concret, pedeapsa ce poate fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a reținut că „în situația infracțiunii pedepsite cu detențiunea pe viață, săvârșită în forma tentativei, pentru această infracțiune, inculpatul poate fi sancționat doar cu pedeapsa închisorii, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Codul penal, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 320^1 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală, care prevăd excepția de la aplicarea prevederilor art. 320^1 alin. (1) -(6) din Codul de procedură penală.“ ...