Decizia CCR nr. 380/2017Punctul 20

20. În final, cât privește invocarea dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, deoarece, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în Convenție. Această dispoziție solicită, deci, o cale internă de atac în fața unei „autorități naționale competente“ care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile Convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 67). Or, în speță, ceea ce se critică este lipsa căii de atac a încheierii prin care instanța de executare va fixa suma definitivă ce se datorează cu titlu de penalități pentru neexecutarea obligației de a face sau de a nu face, stabilită printr-un titlu executoriu. ...