Decizia CCR nr. 380/2017Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din capitolul IV: „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face“ al titlului III: „Executarea silită directă“ din cartea V: „Despre executarea silită“ a Codului de procedură civilă. Dispozițiile art. 906, cu denumirea marginală „Aplicarea de penalități“, prevăd la alin. (1) că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, „acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități“, de către instanța de executare. Art. 906 alin. (4) prevede că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, dată cu citarea părților. ...