Decizia CCR nr. 426/2017Punctul 16

16. Prevederile contestate de petent nu suprimă accesul la justiție și nici dreptul la apărare, în sensul consfințit de art. 21 și art. 24 din Constituție, deoarece nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un apărător pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind instituit de legiuitor numai în anumite situații, întrucât Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie. Curtea Constituțională a considerat că stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 1.202 din 24 septembrie 2009 și Decizia nr. 1.292 din 14 octombrie 2010). ...