Decizia CCR nr. 469/2017Punctul 4

4. În ceea ce privește critica referitoare la imprecizia termenului „rea-credință“, chiar dacă legea nu definește expres acest termen, art. 57 din Constituție arată, practic, ce înseamnă „buna-credință“, părțile trebuind să acționeze, întotdeauna, cu bună-credință. În acest sens, menționează și Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, prin care Curtea a statuat că reaua-credință este o formă a vinovăției, expresia dolului, fraudei și culpei grave, având ca numitor comun viclenia, înșelăciunea și omisiunea vădit intenționată, iar reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. ...