Decizia CCR nr. 504/2017Punctul 15

15. Prin Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, Curtea a reținut că autorii argumentează pretinsa neconcordanță a textului atacat în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, vizând, în realitate, o omisiune legislativă, și anume absența reglementării cauțiunii, dintre formele de ajutor public judiciar. Or, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a unei lipse de reglementare, și nici printr-un examen comparativ al legislației într-o anumită materie, raportată la momente diferite în timp. Astfel concepute, susținerile de neconstituționalitate care tind la completarea textului legal criticat nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate asupra cărora Curtea Constituțională să fie competentă a le examina. Curtea s-a pronunțat constant, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, în sensul că nu este competentă a soluționa excepții de neconstituționalitate privind lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece ar presupune o intervenție nemijlocită din partea sa în activitatea de legiferare. ...