Decizia CCR nr. 509/2017Punctul 28

28. Cu privire certificatele verzi, Curtea a reținut că obligația de a achiziționa o cotă anuală de certificate verzi îi revenea operatorului economic în baza Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010. Certificatul verde este titlul ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantități de energie electrică. Legea a suferit mai multe modificări, dar, încă din 2012, prin art. I pct. 7 din Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012, s-a introdus obligația facturării separate a valorii certificatelor verzi. Astfel, art. 8 alin. (4) teza întâi avea următoarea formulare: „În factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat față de tarifele/prețurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal.[...]“ Curtea a apreciat că prevederea legală este destul de clară, în sensul că nu se poate factura decât o singură dată, dar urmează ca instanța de judecată să interpreteze și să aplice legea raportat la cauza de față (a se vedea Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, precitată, paragraful 18). ...