Decizia CCR nr. 547/2017Punctul 14

14. Guvernul arată că infracțiunea reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 se comite cu intenție directă calificată prin scop, deoarece norma de incriminare prevede în mod expres un scop anumit care trebuie urmărit în cazul acestei infracțiuni: „în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite“. De asemenea, apreciază că cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza dedusă judecății. Obținerea unui folos pentru sine sau pentru altul presupune obținerea fie a unui folos nepatrimonial (de exemplu, acordarea unui titlu sau a unui grad ori a altor distincții onorifice), fie obținerea unui folos patrimonial (de exemplu, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, amânarea plății unei datorii, folosința gratuită a unei locuințe, prestațiuni de serviciu în mod gratuit). Condiția cerută de lege pentru existența infracțiunii vizează faptul că toate aceste foloase trebuie să fie necuvenite, deci să nu fie obținute în temeiul unor dispoziții legale. Pe cale de consecință, în condițiile în care termenii utilizați de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare își au sensul propriu (obținere, folos etc.), iar textul de lege prevede în mod expres că aceste foloase trebuie să fie necuvenite, Guvernul apreciază că nu se poate susține lipsa de previzibilitate a normei penale, fiind evidentă intenția legiuitorului de a proteja relațiile sociale amintite, prin includerea unui scop pentru comportamentul subiectului calificat, acela al obținerii (...) necuvenite. ...