Decizia CCR nr. 562/2017Paragraful 21

În acest sens remarcăm, în cauza de față, că dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) nu includ, în sfera persoanelor beneficiare ale dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martor împotriva suspectului sau inculpatului, și persoanele care se află sau s-au aflat în relații de conviețuire de facto, asemănătoare celor de familie. Considerăm că dacă legiuitorul ar fi urmărit să includă și aceste din urmă persoane în această categorie de titulari ai beneficiului menționat ar fi exprimat-o expres. Analizând evoluția reglementării ce consacră această soluție legislativă în dreptul procesual penal român, rezultă că, atunci când legiuitorul a dorit să extindă sfera celor care beneficiază de acest privilegiu, a realizat acest lucru cu o motivație obiectivă sau/și raportată la alte texte aplicabile în situații similare [a se vedea, în acest sens, reglementarea juridică a instituției logodnei la art. 266-267 din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare, sau extinderea, conform art. 177 alin. (1) din Codul penal, a semnificației juridice a noțiunii de „membru de familie“ și la persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți numai în cazul în care conviețuiesc, dar nu și la persoanele care nu mai conviețuiesc].