Decizia CCR nr. 53/2018Punctul 49

49. Curtea constată că este întemeiată critica Președintelui României cu privire la necorelarea dintre noile prevederi legale și cele ale art. 55 și 55^1 din Legea nr. 215/2001 (care prevăd situațiile în care consiliul local se dizolvă de drept și procedura de reconstituire a acestuia) prin raportare la art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. Cu alte cuvinte, din moment ce legea reglementează sancțiuni legale în situația în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți, noile prevederi le golesc de conținut pe cele existente, în sensul că acreditează teza funcționării consiliului local, chiar dacă acesta se află în situația dizolvării de drept, creând, astfel, confuzie cu privire la prioritatea aplicării lor. În dorința de a soluționa anumite probleme apărute în procesul de aplicare a legii, legiuitorul a adoptat prevederile legale criticate pe care le-a considerat potrivite, însă acestea riscă să genereze alte probleme de aplicare în practică. Or, legea, care este un act cu aplicare generală, trebuie să reglementeze raporturile juridice întro manieră optimă, care să ajute la soluționarea a cât mai multor situații, fără a genera probleme suplimentare. Prin urmare, Curtea reține că prevederile articolului unic pct. 2 și 3 conțin norme de procedură care sunt de strictă interpretare, dar gradul de imprecizie al acestora împiedică aplicarea lor în practică, ceea ce este contrar art. 1 alin. (5) din Constituție. ...