Decizia CCR nr. 77/2018Punctul 41

41. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în vederea analizării caracterului de pedeapsă, în sensul art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se verifică scopul sancțiunii (dacă este punitiv sau compensatoriu), implicarea organelor de urmărire penală și dacă este consecința exercitării abuzive a unui drept sau consecința infracțiunii. Cu alte cuvinte, conceptul de „pedeapsă“ cuprins în această prevedere prezintă, ca și cele de „drepturi și obligații cu caracter civil“ și „acuzație în materie penală“ din articolul 6 paragraful 1, un sens distinct, autonom (a se vedea, în special, cu privire la „drepturile civile“, Hotărârea din 31 martie 1992, pronunțată în Cauza X împotriva Franței din 31 martie 1992, și, în cazul „acuzațiilor penale“, Hotărârea din 27 august 1991, pronunțată în Cauza Demicoli împotriva Maltei, paragraful 31). Pentru a asigura eficacitatea protecției oferite de art. 7, Curtea trebuie să rămână liberă să depășească aparențele și să evalueze pentru sine dacă o anumită măsură constituie o „pedeapsă“. De aceea, obiectivele prevenirii și reparării sunt în concordanță cu cele ale represiunii și pot fi considerate elementele constitutive ale noțiunii de pedeapsă (a se vedea Hotărârea din 9 februarie 1995, pronunțată în Cauza Welch împotriva Regatului Unit, paragrafele 27, 30). ...