Decizia CCR nr. 95/2018Punctul 23

23. Guvernul și-a exprimat punctul de vedere în dosarele nr. 3.152D/2016 și nr. 45D/2017, considerând că prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 permit extinderea efectelor deciziilor Curții Constituționale asupra unei situații juridice realizate definitiv înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestora, ceea ce este de natură a afecta caracterul ex nunc al deciziilor instanței constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012 și reține că în ceea ce privește cauzele care nu se aflau încă pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei, în doctrină s-a subliniat că, chiar dacă acțiunea este introdusă în termenul de prescripție a dreptului, partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei Curții Constituționale, din perspectiva acesteia fiind vizat un raport juridic epuizat. În aceste cazuri, decizia Curții Constituționale se va aplica doar în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I. Așadar, raportul juridic stabilit anterior publicării deciziei reprezintă o facta praeterita din perspectiva acestei decizii. Pronunțarea unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme legale nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, întrucât, prin crearea situației litigioase, partea ar viza modificarea raporturilor juridice existente, cu consecința extinderii efectelor deciziei Curții pentru trecut. Or, o asemenea situație ar contraveni flagrant prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră expres efectul ex nunc al deciziilor instanței constituționale. ...