Decizia CCR nr. 116/2018Punctul 7

7. În consecință, se constată că, deși intenția normativă a legiuitorului este corectă în sensul valorificării răspunderii civile contractuale a angajatorului pentru fapta sa ilicită cauzatoare de prejudiciu în privința angajatului său [suspendarea contractului de muncă dispusă de angajator ca urmare a bănuielilor rezonabile rezultate din desfășurarea procesului penal cu privire la săvârșirea de către angajatul său a unei infracțiuni, bănuieli ulterior infirmate de organul de urmărire penală sau instanța judecătorească], modul defectuos de reglementare imprimă textului legal criticat un caracter neconstituțional, astfel încât Curtea ar fi trebuit să constate că sintagma analizată, respectiv „dacă se constată nevinovăția celui în cauză“ din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Codul muncii, este contrară art. 23 alin. (11) din Constituție. ...