Decizia CCR nr. 269/2018Punctul 25

25. Așadar, Curtea constată că actul normativ precitat reglementează atât cu privire la autorizațiile necesar a fi obținute pentru desfășurarea activității de către comerciant, cât și la împrejurarea că, în afara condițiilor stabilite, exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. Or, având în vedere că atât actele normative la care s-a făcut referire în precedent, cât și regulamentele referitoare la organizarea și desfășurarea activităților comerciale și a serviciilor de piață în zonele publice, adoptate prin hotărârea consiliilor locale, sunt publice, fiind accesibile destinatarilor lor, aceștia din urmă nu se pot prevala de necunoașterea legii pentru a justifica desfășurarea unor activități comerciale ilicite (nemo censetur ignorare legem) și nici nu pot invoca o lipsă de claritate a normelor criticate, de vreme ce între actele normative precitate, care reglementează cerințele necesare desfășurării activităților din sectorul comercial și al serviciilor de piață, există o conexiune logică astfel încât destinatarii acestora să determine conținutul domeniului reglementat, cu atât mai mult cu cât persoanele vizate efectuează în mod obișnuit acte de comercializare. ...