Decizia CCR nr. 451/2018Punctul 37

37. Curtea reține că actele de terorism au fost incriminate în legislația penală națională, pentru prima oară, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancționarea unor acte de terorism și a unor fapte de încălcare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 31 octombrie 2001, emisă pe calea delegării legislative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 472/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 18 iulie 2002. În acest fel, România a inițiat și adoptat o reglementare internă privind prevenirea și combaterea actelor de terorism, în conformitate cu obligațiile pe care și le-a asumat prin tratatele în materie. Actul normativ precitat incrimina și sancționa două categorii de activități infracționale - actele de terorism și faptele de încălcare a ordinii publice. Faptele din prima categorie, sancționate ca acte de terorism, erau reglementate în art. 1 și art. 2, iar faptele din cea de-a doua categorie erau incriminate ca încălcări ale ordinii publice în art. 4 și art. 5. Totodată, Curtea reține că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 466/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, a fost conturat un prim cadru juridic, o modalitate concretă de sancționare a persoanelor suspecte de săvârșirea sau finanțarea actelor teroriste. ...