Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 22

22. Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată și nepromulgată, cât și sub cel al titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în condițiile art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru: [...] c) sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgare“. De asemenea, Curtea reține că obiecția de neconstituționalitate a fost formulată pe data de 8 iunie 2018, iar legea criticată a fost comunicată Curții Constituționale împreună cu obiecția de neconstituționalitate, fără să fi fost, însă, certificată pe președinții celor două Camere ale Parlamentului. Legea supusă controlului de constituționalitate a fost comunicată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 iunie 2018, ceea ce înseamnă că obiecția de neconstituționalitate a fost formulată chiar înainte de începerea curgerii termenului de protecție de cinci zile prevăzut de art. 15 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992, legea criticată fiind adoptată în procedură obișnuită. ...