Decizia CCR nr. 464/2018Punctul 18

18. Plecând de la aceste statuări de principiu, Curtea observă că, în Codul penal din 1969, infracțiunea de dare de mită era reglementată de dispozițiile art. 255, care la alin. 1 dispuneau în sensul că „promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani“. Totodată, Curtea reține că în noua reglementare infracțiunea de dare de mită este reglementată de dispozițiile art. 290, care la alin. (1) dispun în sensul că „promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani“. Astfel, Curtea constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de dare de mită este același în cele două reglementări succesive, acesta realizându-se prin trei modalități alternative, „promisiunea“, „oferirea“, „darea“ de bani ori alte foloase. Această reglementare este criticată de autorul excepției din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate. ...