Decizia CCR nr. 569/2018Punctul 18

18. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională (a se vedea Decizia nr. 519 din 7 iulie 2015). Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra sesizării Curții Constituționale în condițiile prevăzute de lege, instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, putând respinge ca inadmisibile acele excepții care nu îndeplinesc cerințele legii (a se vedea și Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006). Prin urmare, instanța de judecată apreciază doar admisibilitatea în principiu a excepției de neconstituționalitate. ...