Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 926

926. Având în vedere principiul autorității de lucru judecat, fundamental în ordinea juridică națională și europeană, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că atingerea adusă acestuia prin legislația națională trebuie să fie strict limitată, derogarea fiind permisă doar dacă o impun motive substanțiale și imperioase (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52). Or, prin adăugarea noului caz de contestație în anulare - atunci când s-au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești definitive prin care s-au soluționat cereri având același obiect, legiuitorul se îndepărtează de la scopul acestei căi extraordinare de atac, lărgind în mod nepermis sfera ei de incidență, cu privire la hotărâri judecătorești, care, deși sunt definitive, nu soluționează fondul cauzei. Mai mult, norma este echivocă, noțiunea de „cereri“ fiind mult prea generală, din cuprinsul său neînțelegându-se cu claritate care este sfera de incidență a noilor dispoziții. În speță, Curtea constată că „pronunțarea mai multor hotărâri judecătorești definitive prin care s-au soluționat cereri având același obiect“ nu poate constitui un motiv substanțial și imperios care să justifice derogarea de la principiul autorității de lucru judecat, astfel că norma modificatoare aduce o atingere nepermisă principiului securității raporturilor juridice - element fundamental al supremației dreptului, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). ...