Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 875

875. Analizând textul de lege criticat, Curtea reține că soluția pe care o poate pronunța instanța, în temeiul art. 386 alin. (3) teza a doua, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 332, care vizează de plano, reluarea urmăririi penale cu privire la aceleași fapte. Întrucât „situația de fapt este diferită de cea reținută la trimiterea în judecată“, soluția pronunțată de instanță nu poate avea ca scop reluarea urmăririi penale, ci, mai degrabă, începerea sa. Pe de altă parte, având în vedere că funcția judiciară de urmărire penală este separată de funcția de judecată, actul prin care se reia sau se începe urmărirea penală nu poate fi decât o ordonanță a procurorului, nicidecum o hotărâre judecătorească. Toate aceste necorelări legislative determină neclaritatea și imprevizibilitatea normei procesuale penale și încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale. ...