Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 813

813. Pe de altă parte, Curtea constată că, instituind termenul de un an pentru faza urmăririi penale in rem, legiuitorul prevede și cele două soluții alternative pe care organul judiciar le poate adopta la expirarea acestui termen: fie ordonanța de continuare a urmăririi penale cu privire la persoană, in personam, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, fie clasarea cauzei. Cu alte cuvinte, dacă nu sunt întrunite condițiile stabilite în art. 305 alin. (3) din cod, privind efectuarea în continuare a urmăririi penale față de o anumită persoană, organul de urmărire penală este obligat să dispună clasarea cauzei. Or, instituirea acestei obligații după un an de la începerea urmăririi penale in rem, dacă în acest interval nu au putut fi identificate persoanele suspecte, încalcă în mod evident garanțiile instituite de legea penală pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (viața, integritatea corporală și sănătatea, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, a patrimoniului etc.) și, implicit, toate aceste drepturi, pe de o parte, și obligația autorităților statului de a realiza o anchetă efectivă pentru identificarea și pedepsirea persoanelor vinovate, pe de altă parte. Limitarea duratei în care este posibilă efectuarea urmăririi penale se face doar prin intervenirea prescripției răspunderii penale, instituție reglementată de prevederile art. 153-156 din Codul penal, ca o cauză care înlătură răspunderea penală și nicidecum prin modalitatea consacrată de legiuitor prin textul criticat. ...