Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 326

326. Noua reglementare, în art. I pct. 11, care modifică art. 15 din cod, face vorbire de „probe din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune“ (în mod similar, legiuitorul procedează în art. I pct. 138, care modifică art. 223 din cod, potrivit căruia „numai dacă din probe rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune“). Astfel, indiciile temeinice nu sunt date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana a săvârșit fapta, ci, în mod surprinzător, par a avea o forță probatorie cel puțin egală cu probele (element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal), de vreme ce indiciile temeinice rezultă din probe. Cu alte cuvinte, pentru a pune în mișcare și a exercita acțiunea penală, în urma căreia persoana suspectă dobândește calitatea de inculpat, organul de cercetare penală trebuie să facă dovada unor elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni „din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune“. ...