Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 183

183. Critica modificării operate prin art. I pct. 48, cu referire la art. 94 alin. (7) din Codul de procedură penală, și prin art. I pct. 195, cu referire la art. 307 alin. (1) din Codul de procedură penală, se întemeiază pe susținerea că art. 281 alin. (1) din cod prevede în mod limitativ nulitățile absolute, astfel încât prin alte articole nu se poate introduce sancțiunea nulității absolute. Alin. (1) al art. 281 prevede ca titulatură precizarea „aplicarea nulității atunci când“, indicându-se mai multe litere. Ceea ce există în art. 281 este în mod expres doar pentru aceste litere și ele sunt obligatorii doar pentru acele situații. Faptul că în cuprinsul unui articol, altul decât cel prevăzut la art. 281, s-a menționat o cauză de nulitate absolută, nu reprezintă un paralelism legislativ și nicio încălcare a art. 124 alin. (3) din Constituție, pentru că, altfel, întreg art. 281 ar fi neconstituțional. În ceea ce privește necesitatea restrângerii unui termen la 4 ore și sancționarea nerespectării acestuia cu nulitatea actului procedural încheiat, practica a dovedit că soluționarea cauzelor privind luarea măsurilor restrictive de libertate se face fără ca suspectul sau inculpatul să poată avea acces la actele de urmărire penală întocmite astfel încât să își formuleze apărările corespunzătoare. ...