Decizia CCR nr. 642/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece permit ca, în procesul de divorț, mandatarul soțului reclamant să formuleze acțiunea de divorț și alte acte procedurale. Astfel, prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți, sunt neconstituționale, întrucât au permis instanței interpretarea normei prin analogie cu dispozițiile art. 83, 85 și art. 151 din Codul de procedură civilă, încălcând principiul ocrotirii căsătoriei și al vieții private, intime și de familie, al demnității și sensibilității soților și copiilor lor, anulând caracterul strict personal al unei astfel de acțiuni. Pentru a fi înlăturată interpretarea normei speciale prin analogie cu dreptul comun și pentru ca norma să ocrotească efectiv valori sociale deosebit de importante, art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă ar fi trebuit să prevadă că: „Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți, în mod direct, personal și nemijlocit.“ Prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care au permis instanței să decidă că nu există niciun articol de lege prin care, în procesul de divorț, legiuitorul să interzică ingerințele terților în viața intimă, privată și de familie. Legiuitorul trebuie să asigure prezervarea familiei și protejarea drepturilor fundamentale ale mamei cu un copil minor și să interzică mandatarilor, terți față de raportul de căsătorie, să dispună de documentele cu caracter personal ale familiei, de scrisorile de familie. ...