Decizia CCR nr. 651/2018Punctul 15

15. Din cele expuse anterior rezultă, cu claritate, că lipsește condiția incidenței dispozițiilor legale constatate ca fiind neconstituționale prin cele două decizii ale Curții Constituționale menționate mai sus, în soluționarea cauzelor care i-au vizat pe Remus Adrian Borza și Viorel Popescu aflate pe rolul instanțelor judecătorești, întrucât:

– fapta pentru care autorul excepției Remus Adrian Borza a fost condamnat nu intră sub incidența Deciziei de admitere a Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 prin care s-a arătat că, dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forța de constrângere a statului prin mijloace de drept penal. Cu alte cuvinte, numai sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, a fost declarată neconstituțională, decizia neavând niciun fel de incidență asupra conflictului de interese săvârșit de funcționarii publici prevăzuți la art. 175 alin. (2) din Codul penal, acest tip de conflict de interese fiind reținut prin hotărârea de condamnare în sarcina autorului excepției. De altfel, cu privire la funcționarii prevăzuți de art. 175 alin. (2) din Codul penal, Curtea Constituțională a constatat că în privința acestora „subzistă [...] interesul incriminării faptelor de conflict de interese, prevăzute de art. 301 alin. (1) din Codul penal.“ (a se vedea Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, paragraful 28).

În plus, autorul excepției Remus Adrian Borza a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253^1 din Codul penal din 1969 și nicidecum pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din actualul Cod penal (numai aceste din urmă dispoziții au fost vizate de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015). Așa fiind, câtă vreme obiectul cenzurii realizate de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015 - invocată de autor ca fiind fundamentul întregii argumentații prin care susține neconstituționalitatea prevederilor art. 595 din Codul de procedură penală - nu a vizat dispozițiile legale care au stat la baza condamnării, apreciem că aceasta nu are niciun fel de legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția. ...

– fapta pentru care autorul excepției Popescu Viorel a fost condamnat nu intră sub incidența Deciziei de admitere a Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, deoarece, prin această decizie, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal referitoare la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu sunt constituționale, în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. Prin aceeași decizie, paragraful 60, Curtea a mai statuat că „neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.“ ...

Or, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comisă prin încălcarea legislației primare [respectiv art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic]. ...