Decizia CCR nr. 667/2018Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea din Dosarul Curții nr. 2.234D/2017 susține că norma procesual penală criticată este reglementată într-o manieră extrem de ambiguă și echivocă, deoarece nu se indică, în mod concret, gradul de concludență a probelor ce justifică revizuirea, folosindu-se sintagma „în mod evident“ pentru a justifica admiterea în principiu a unei cereri de revizuire. Apreciază că, spre deosebire de celelalte condiții pentru admisibilitatea în principiu a revizuirii, această condiție impune, aparent, analiza unor aspecte privind oportunitatea cererii de revizuire, aspecte care se confundă cu etapa judecării în fond a cererii de revizuire. Or, etapa filtru a cererii de revizuire se rezumă, în principiu, la verificarea unor aspecte legate de formă. Susține că lipsa previzibilității condiției criticate rezultă și din legătura indisolubilă ce trebuie să existe între „evidența faptelor și a mijloacelor de probă“ și „stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea“. Face referire la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și susține că, în lipsa unor criterii clare privind gradul de determinare a faptelor și mijloacelor de probă necesare admisibilității în principiu, se poate respinge discreționar orice cerere de revizuire, lipsa previzibilității ducând, implicit, la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la încălcarea liberului acces la justiție. În acest sens invocă Decizia Curții nr. 553 din 16 iulie 2015. ...