Decizia CCR nr. 666/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens reține că reglementarea condiției prevăzute în art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea fundamentală. Așadar, s-a apreciat că este necesară prevederea expresă a luării acordului infractorului pentru ca acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în ipoteza în care instanța s-ar orienta la aplicarea unei pedepse sub supraveghere, tocmai pentru a se evita încălcarea dispozițiilor art. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 42 din Legea fundamentală. Reține, de asemenea, că stabilirea condițiilor în care poate fi acordată o astfel de modalitate de individualizare a executării pedepsei reprezintă apanajul exclusiv al legiuitorului, iar instituirea condiției luării acordului infractorului nu este de natură să încalce independența sau imparțialitatea judecătorului, așa cum se apreciază în susținerea excepției. Arată, totodată, că acordarea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei reprezintă o vocație, iar nu un drept al infractorului, prin urmare, în cauză, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție. ...