Decizia CCR nr. 75/2019Punctul 32

32. Prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, invocată în motivarea obiecției de neconstituționalitate, Curtea a analizat mai întâi criticile de neconstituționalitate extrinsecă, reținând că „Parlamentul, în loc să se mențină în limitele cererii de reexaminare, a dezbătut și adoptat o nouă formă a legii, modificând și completând atât texte vizate de către Președintele României, cât și texte străine cererii acestuia. Astfel, limitele cererii de reexaminare au fost depășite în privința art. I pct. 9, 11, 14, 19, 20, 21, 23-25 și 31, în timp ce art. I pct. 27 sau pct. 29 și art. III din legea adoptată în prima fază au fost eliminate, deși cererea de reexaminare nu le-a vizat. Practic, prin conținutul normativ al legii criticate, Parlamentul s-a comportat ca și când nu ar fi fost în procedura de reexaminare a legii, ci în procedura obișnuită/comună“. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea s-a pronunțat numai asupra acelor soluții legislative care au fost adoptate în considerarea și în limitele cererii de reexaminare, respectiv art. I pct. 21 (cu referire la art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005) și pct. 26 [cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004] din lege, întrucât numai acestea au fost apreciate ca formând obiectul operei de legiferare, în condițiile formulării unei cereri de reexaminare de către Președintele României. ...