Decizia CCR nr. 137/2019Punctul 17

17. Totodată, autorii mai arată că „împrejurarea supusă analizei nu reprezintă o situație de urgență în sensul definiției pe care însuși Guvernul, la art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, a acordat-o acestei sintagme, respectiv «evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate», definiție pe care Curtea Constituțională a citat-o și de care a ținut cont în Decizia nr. 255/2005“. Or, potrivit Curții Constituționale (Decizia nr. 258 din 14 martie 2006), „inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare [...] constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență [...]. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și - ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu“. ...