Decizia CCR nr. 418/2019Punctul 14

14. Prin urmare, se constată că, potrivit jurisprudenței antereferite a Curții Constituționale, reexaminarea realizată conform art. 147 alin. (2) din Constituție vizează redeschiderea procedurii legislative în privința textelor constatate neconstituționale, a celor aflate într-o corelație cu acestea și a celor care, deși nu sunt în relație indisolubilă cu acestea, trebuie recorelate ca urmare a modificărilor operate în vederea punerii de acord cu decizia Curții Constituționale. Acestei enumerări realizate în jurisprudența Curții Constituționale trebuie să i se adauge și situația în care în timp ce legea se afla în control de constituționalitate a priori, control în urma căruia este constatată neconstituționalitatea sa parțială, o anumită soluție legislativă vizată de legea în discuție este reconfigurată în dreptul pozitiv, caz în care legiuitorului îi este permis ca în cursul reexaminării să poată adapta legea la noua situație normativă existentă. Prin urmare, o asemenea corelare trebuie permisă și acceptată, chiar dacă aceasta se realizează în raport cu un alt act normativ, și nu cu o dispoziție din chiar corpul legii reexaminate. Astfel, corelarea - având în vedere și natura sa de asigurare a coerenței actului reexaminat - nu trebuie redusă numai la una intra legem, ci ea trebuie să aibă în vedere ansamblul normativ ce se constituie în dreptul pozitiv al statului, așadar, ea trebuie permisă și inter legem. În caz contrar s-ar crea situații inadmisibile, de incertitudine juridică, în sensul obligării Parlamentului, în cadrul reexaminării, la adoptarea unor soluții legislative în vădită contradicție cu noul cadru normativ adoptat în timp ce legea era în control de constituționalitate a priori, ceea ce ar duce la o vădită distonanță normativă în dreptul pozitiv determinată chiar de Curtea Constituțională. ...