Decizia CCR nr. 455/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, susține, în esență, existența unei necorelări legislative între dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, deoarece nu s-au operat modificările corespunzătoare, așa încât, după renumerotarea articolelor din cod, nu se poate considera că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 fac trimitere la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În acest context se afirmă că nu se poate face o interpretare istorică a modificărilor aduse actelor normative, legea trebuie să fie clară și previzibilă. Cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate apreciază că instanța de contencios constituțional ar trebui să își reconsidere jurisprudența în materie. ...