Decizia CCR nr. 479/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 154 din Codul penal - care stabilesc termenele de prescripție a răspunderii penale - încalcă principiile constituționale privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și accesul liber la justiție, întrucât creează un tratament defavorabil persoanei vătămate în procesul penal. În acest sens arată că textul de lege criticat nu prevede, în cazul concursului de infracțiuni, un cumul al termenelor de prescripție aplicabile infracțiunilor concurente, „căci art. 154 se aplică doar la termenul cel mai mare din mulțimea de infracțiuni suportate de victime“. Așadar, „legiuitorul nu a luat în considerare o aplicare pentru fiecare infracțiune a unui termen de prescripție și o cumulare a lor“, deși victima nu poate alege să suporte doar consecințele „infracțiunii căreia i se aplică termenul de prescripție“. De asemenea, consideră că „termenele de prescripție în niciun caz nu ar trebui să fie mai mici decât efectele infracțiunilor“, care se pot întinde pe perioade de zeci de ani sau pe viață. Or, potrivit dispozițiilor art. 154 din Codul penal, termenele de prescripție a răspunderii penale sunt de 3, 5, 8 și 10 ani. În fine, arată că textul de lege criticat „nu ia în considerare circumstanțele agravante, care ar trebui să schimbe încadrarea într-un termen de prescripție mai mare“. ...