Decizia CCR nr. 536/2019Punctul 12

12. Totodată, autorii consideră că prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, instituind obligativitatea înscrierii candidaturii condiționate de depunerea listei de 200.000 de susținători, sunt neconstituționale, deoarece lista de 200.000 de susținători se depune în mod obligatoriu, indiferent de numărul de candidați cuprinși pe listă. Chiar dacă, în principiu, condiția impusă de prevederile legale criticate ar putea fi privită ca o măsură necesară și adecvată pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toți competitorii electorali, și pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, astfel cum se reține în Decizia Curții Constituționale nr. 286 din 11 mai 2016, în realitate, reprezentativitatea în cauză este mai mult decât iluzorie. În plus, legea nu instituie niciun mecanism de verificare a caracterului real, autentic al semnăturilor susținătorilor. Practic, pentru societate, prezentarea de către un partid politic a numărului de semnături de susținere impus de lege nu constituie în niciun caz o dovadă de reprezentativitate, ci mai degrabă o dovadă de fraudă preelectorală. Pe de altă parte, partidele politice, cu precădere cele mici și/sau cele nou-înființate, sunt nevoite ca, în loc să își pregătească participarea la alegeri din perspectiva unor elemente cu adevărat importante pentru electorat, să aloce resurse umane și materiale considerabile în scopul strângerii semnăturilor de susținere, iar activitatea de strângere a semnăturilor de susținere nu este de natură a contribui la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor. ...