Decizia CCR nr. 542/2019Punctul 6

6. Se mai susține că sintagma „persoane care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări“ este criticabilă inclusiv sub aspectul faptului că acest „concurs tehnic“ la care face trimitere este un concept vag ce nu beneficiază de o definiție legală sau de o interpretare lămuritoare la nivel jurisprudențial sau doctrinar. Se afirmă că legiuitorul nu face distincție între concursul tehnic și punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, aceasta din urmă reprezentând un procedeu probator propriu-zis care este de competența exclusivă a procurorului sau a organelor de urmărire penală. Se arată că această manieră de reglementare contravine prevederilor art. 8 din Convenție, întrucât nu oferă o protecție adecvată împotriva arbitrarului. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 28 iunie 2007, 24 aprilie 1990 și 3 aprilie 2007, pronunțate în cauzele Association for European Integration and Human Rights and Ekimdzhiev împotriva Bulgariei, paragraful 77, Huvig împotriva Franței, paragraful 29, și Copland împotriva Regatului Unit, paragrafele 45 și 46. Este invocat, de asemenea, paragraful 43 al Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, arătându-se că, din perspectiva criticilor formulate, sintagma „alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală și sintagma „persoane care sunt chemate să dea concurs tehnic“ din cuprinsul art. 91^2 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 prezintă aspecte de neconstituționalitate similare. ...